Fermele piscicole si acvacultura
Comertul cu peste si fructe de mare constituie un domeniu vast, cu crestere rapida. Potrivit Organizatiei ONU pentru Alimentatie si Agricultura (FAO), se prevede ca cererea globala de peste si produse piscicole va creste cu pana la 50 de milioane de tone, de la 133 de milioane de tone in 1999/2001 la 183 de milioane de tone in 2015.
Consecintele productiei ridicate din capturi si ale productiei crescand din acvacultura sunt numeroase:
• pescuitul excesiv;
• distrugerea mangrovelor cauzata de nevoia de iazuri noi pentru extinderea industriei crevetilor;
• distrugerea barierelor de corali cauzata de traularea la adancime in cautare de pesti, moluste si crustacee;
• impactul genetic negativ provocat de pestii care scapa;
• probleme cu deseurile, provocate inclusiv de apele reziduale ale fermelor piscicole;
• folosirea antibioticelor si a agentilor antivegetativi in fermele de acvacultura deschisa, cu scurgeri in natura si posibila dezvoltare de rezistenta la antibiotice a bacteriilor din imediata apropiere a instalatiilor deschise de acvacultura;
• riscul de transfer genetic al rezistentei la bacterii in interese medical uman sau veterinar.
Pentru a garanta o dezvoltare viabila a fermelor piscicole, comisia tehnica ISO/TC 234, Fisheries and aquaculture – fermele piscicole si acvacultura – a inceput in 2007 sa dezvolte standarde concentrandu-se pe terminologie, specificatii tehnice pentru echipamente si lucrul cu ele, caracterizarea amplasamentelor piscicole in conditii adecvate fizic, chimic si biologic, monitorizarea mediului ambient, raportarea datelor, urmarirea si debarasarea de reziduuri.
Domeniul constructiilor
Industria constructiilor este recunoscuta ca un sector responsabil pentru generarea unei mari cantitati de deseuri si poluare. Se estimeaza ca sectorul constructiilor este raspunzator pentru aproximativ 40% din reziduurile tarilor europene.
ISO 21930:2007 este unul din numeroasele standarde ISO care abordeaza aspectele unei dezvoltari viabile legate de sectorul constructiilor. El descrie principiile si cadrul de lucru pentru furnizarea de date privind impactul asupra mediului al produselor din constructii, avand in vedere ciclul complet de viata al unei cladiri. Standardul va ajuta ca procesul de urbanizare sa se dezvolte intr-o maniera prietenoasa.
Scopul general al strangerii de date privitoare la impactul asupra mediului in acest sector este incurajarea cererii si aprovizionarii cu produse din constructii care sa cauzeze mai putin stres mediului, prin comunicarea de informatii verificabile si corecte despre aspectele legate de mediu ale acestor produse. Informatiile nu trebuie sa duca in eroare si sa stimuleze, astfel, potentialul pentru imbunatatirea continua a mediului, motivata de factorii pietei.
Fiindca utilizatorii acestor produse nu se asteapta la informatii distorsionate, este esential sa fie stabilite o uniformitate si o coerenta in modul in care sunt formulate datele despre impactul produselor asupra mediului. ISO 21930 a fost conceput pentru a oferi aceasta coerenta si a garanta transparenta metodologiei aplicate in formularea datelor cu privire la impactul produselor asupra mediului, in cazul de fata, a produselor din constructii. sursa: ISO